foto Alexandru Antoniu
Istoria C.E.C. a început în perioada anterioară domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cu un prim statut al „Casei de păstrare și împrumut” elaborat de economistul Costache Bălcescu și publicat în 1845. Modificat după statutul casei de economii din Franța și după cel al Brașovului , înființată în 1835, prevedea „înființarea Casei de economii prin abonament privat voluntar în orașul București”.
Instituția și-a început activitatea în 1865. Între 1877 și 1878, a contribuit la finanțarea Războiului de Independență a României, care a constituit o cantitate semnificativă de resurse necesare participării la conflict. În plus, până la înființarea sistemului bancar, instituția a acordat credite pentru construirea diferitelor proiecte ale administrației publice, cum ar fi școli, spitale sau biserici.
În ceea ce privește sediul în care a funcționat CEC-ul la început, a fost alocat un mic spațiu într-un sediu modest al Ministerului de Finanţe. Apoi instituția s-a mutat în hanul Şerban Vodă, amplasat pe locul actualei clădiri a Băncii Naţionale. Dându-și seama de importanța instituției, Regele Carol I a încurajat ridicarea unui sediu pe măsură.
S-a decis ca sediul CEC să fie construit pe locul unde se afla mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, care fiind în ruină fusese demolat în 1875. Intersant este faptul că în cimitirul acestei mănăstiri a fost îngropat Ienăchiță Văcărescu, autorul primei cărți de gramatică a limbii române (1784).
Decorațiunile interioare provin atât din țară, cât și din străinătate (marmura provine din Dobrogea, candelabrele sunt făcute la Viena, pe comandă etc.). O mare parte din mobilier este cel original.
O informație amuzantă: în aula centrală, pe o bucată de perete, se află o pictură intitulată „Munca”, realizată de pictorul Mihail Simonide. Pe peretele de vizavi ar fi trebuit să fie o altă pictură – “Răsplata”, dar aceasta lipsește, deoarece pictorul s-a “fofilat” și nu a mai terminat-o. Cum s-ar zice… după muncă, răsplata încă se lasă așteptată.
Până în anul 1999, Palatul CEC a funcționat ca o sucursală obișnuită de bancă, unde se lucra cu publicul, însă în prezent aici există doar birouri.
Clădirea conține numeroase simboluri, printre care capetele de lei de la intrare (stabilitatea), albina, șerpii și flacăra, iar de curând, frunza de stejar.
În interior, palatul este decorat cu picturi de Mihail Simonidi. Unul dintre ele, pictat pe tavanul sălii festive, se intitulează „Fortune dându-i bunurile României după independență”. Titlul se referă la momentul istoric al câștigării independenței, un pas esențial în procesul de unificare a României în 1918.
Sala festivă a găzduit până în anul 1948 portretele regelui Carol I și ale reginei Elisabeta, pictate de Mihail Simonidi, portretele regelui Ferdinand I și ale Reginei Maria, sub a cărei domnie a avut loc Marea Unire din 1918, pictată de Costin Petrescu . După 1948, în timpul regimului comunist, portretele au fost distruse după ce au fost acoperite cu vopsea. Recent au fost recreate de artistul Valentin Tănase.
Pe lângă sediul CEC Bank, Palatul C.E.C adăposteşte şi Muzeul CEC. Muzeul CEC a fost inaugurat în septembrie 2005 şi este deschis în Holul Mare al Palatului CEC. În muzeu sunt expuse obiecte inedite, martore ale evoluţiei istorice şi economice a Casei de Economii şi Consemnaţiuni: documente originale ale tranzacţiilor financiar-bancare în anii de început ai băncii, documente financiare şi civile din colecţia Tezaur a CEC, produse bancare începând din anii 1880 până în zilele noastre, "puşculiţe" şi seifuri din perioada interbelică, precum şi materiale de promovare a imaginii băncii de-a lungul timpului - timbre, medalii comemorative, insigne, ilustrate etc.
Cu prilejul inaugurării Muzeului CEC, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografii şi cărţi poştale "Bucureştii între 1850-1914", conţinând 30 de fotografii originale şi 100 de cărţi poştale aparţinând Bibliotecii Academiei Române, Cabinetul de Stampe.
S-a decis ca sediul CEC să fie construit pe locul unde se afla mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, care fiind în ruină fusese demolat în 1875. Intersant este faptul că în cimitirul acestei mănăstiri a fost îngropat Ienăchiță Văcărescu, autorul primei cărți de gramatică a limbii române (1784).
CEC-ul ca instițutie a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La inceput a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea atunci biserica Sfântul Ioan cel Mare, care a fost demolată pentru a face loc primei construcții. CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Gottereau a proiectat, de asemenea, în București Palatul Cotroceni, Biblioteca Centrală Universitară și prima versiune a Palatului Regal, distrusă într-un incendiu în 1926.
Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897. Printre participanți se număra familia regală, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC și arhitectul Paul Gottereau. Execuția a fost realizată sub îndrumarea arhitectului român Ion Socolescu. Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modern, stilul său caracterizându-se prin claritate și monumentalitate.
Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile.Palatul, construit în stil eclectic, se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit.
Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției.
Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului.
Palatul CEC este una dintre puținele clădiri din Bucureşti care nu au fost niciodată reabilitate. Desigur, s-au făcut mici lucrări de renovare în interior, în unele săli, însă nu s-a intervenit masiv. Cu toate astea, arată încă foarte bine și își păstrează eleganța de peste 100 de ani.
Construcția nu a fost afectată nici de cele două războaie mondiale (a scăpat de bombardamente), nici de cutremurele din 1940 și 1977.
Constatând că românii întârzie mereu, inclusiv politicienii (din cauza lipsei ceasurilor, se pare), Regele Carol I a decis ca orice clădire importantă pe care o va construi să fie prevăzută cu câte un ceas. În plus, Carol I avea obiceiul să le ofere cadou un ceas celor care întârziau.
Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției.
Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului.
Palatul CEC este una dintre puținele clădiri din Bucureşti care nu au fost niciodată reabilitate. Desigur, s-au făcut mici lucrări de renovare în interior, în unele săli, însă nu s-a intervenit masiv. Cu toate astea, arată încă foarte bine și își păstrează eleganța de peste 100 de ani.
Construcția nu a fost afectată nici de cele două războaie mondiale (a scăpat de bombardamente), nici de cutremurele din 1940 și 1977.
Constatând că românii întârzie mereu, inclusiv politicienii (din cauza lipsei ceasurilor, se pare), Regele Carol I a decis ca orice clădire importantă pe care o va construi să fie prevăzută cu câte un ceas. În plus, Carol I avea obiceiul să le ofere cadou un ceas celor care întârziau.
O informație amuzantă: în aula centrală, pe o bucată de perete, se află o pictură intitulată „Munca”, realizată de pictorul Mihail Simonide. Pe peretele de vizavi ar fi trebuit să fie o altă pictură – “Răsplata”, dar aceasta lipsește, deoarece pictorul s-a “fofilat” și nu a mai terminat-o. Cum s-ar zice… după muncă, răsplata încă se lasă așteptată.
Până în anul 1999, Palatul CEC a funcționat ca o sucursală obișnuită de bancă, unde se lucra cu publicul, însă în prezent aici există doar birouri.
Clădirea conține numeroase simboluri, printre care capetele de lei de la intrare (stabilitatea), albina, șerpii și flacăra, iar de curând, frunza de stejar.
Piatra masivă din Dobrogea a fost folosită la construcția fațadei, în timp ce marmura din aceeași regiune a fost folosită pentru holul central și scările de sus. Frontiera intrării principale are două sculpturi, reprezentând Dumnezeul comerțului, Mercur și Zeita agriculturii și prosperității, Demeter. Acestea au fost atribuite sculptorului Athanasie Constantinescu.
În interior, palatul este decorat cu picturi de Mihail Simonidi. Unul dintre ele, pictat pe tavanul sălii festive, se intitulează „Fortune dându-i bunurile României după independență”. Titlul se referă la momentul istoric al câștigării independenței, un pas esențial în procesul de unificare a României în 1918.
Sala festivă a găzduit până în anul 1948 portretele regelui Carol I și ale reginei Elisabeta, pictate de Mihail Simonidi, portretele regelui Ferdinand I și ale Reginei Maria, sub a cărei domnie a avut loc Marea Unire din 1918, pictată de Costin Petrescu . După 1948, în timpul regimului comunist, portretele au fost distruse după ce au fost acoperite cu vopsea. Recent au fost recreate de artistul Valentin Tănase.
Cu prilejul inaugurării Muzeului CEC, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografii şi cărţi poştale "Bucureştii între 1850-1914", conţinând 30 de fotografii originale şi 100 de cărţi poştale aparţinând Bibliotecii Academiei Române, Cabinetul de Stampe.
Palatul CEC a găzduit evenimente importante, cum ar fi recepţia pentru a 90-a aniversare a Regelui Mihai, în anul 2011 sau discursul președintelui american George Bush în anul 2008, cu ocazia Summit-ului NATO.
sursa: https://zambetsisanatate.ro/2019/10/28/in-vizita-la-palatul-cec-cu-fundatia-calea-victoriei/
https://editiadedimineata.ro/palatul-c-e-c-ului-un-reper-al-marilor-schimbari-din-capitala/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu